România: impozite mici pe hârtie, contribuții sociale mari în practică

România se laudă cu una dintre cele mai mici cote de impozitare a veniturilor personale din UE – un flat tax de 10%. Însă în realitate, pachetul fiscal suportat de angajat este mult mai consistent. Dintr-un salariu brut, se rețin:

Pe lângă acestea, angajatorul suportă o contribuție suplimentară de aproximativ 2,25%. Astfel, în total, aproape 45% din costul muncii ajunge la stat. Dintr-un salariu brut de 5.000 lei, angajatul încasează net aproximativ 2.967 lei, restul – peste 2.100 lei – fiind direcționat către bugetul public.

Germania: taxe ridicate, servicii publice solide

În Germania, fiscalitatea este progresivă, dar statul oferă în schimb o rețea socială robustă.

• Impozitul pe venit variază între 14% și 45%

• Contribuțiile sociale ajung la aproximativ 20% pentru angajat și o sumă similară pentru angajator

Un salariat cu venituri medii poate rămâne cu aproximativ 55–60% din salariul brut, iar restul merge către pensii, sănătate, șomaj și alte contribuții. Exemplu: dintr-un brut de 4.000 euro, rămân între 2.200 și 2.400 euro net.

Italia: fiscalitate greoaie, contribuții fragmentate

Italia combină un sistem fiscal progresiv cu contribuții sociale ridicate:

• Impozitul pe venit: între 23% și 43%

• Contribuțiile sociale pentru angajat: 9–10%, iar pentru angajator – în jur de 30%

Totalul reținut de la angajat variază între 35% și 45% din brut. Deși sistemul e complex și regionalizat, protecția socială este, în general, solidă.

Spania: echilibru între impozite și venituri nete

• Impozitul pe venit: de la 19% la 47%

• Contribuții sociale: 6,35% pentru angajat, până la 30% pentru angajator

În ciuda acestor contribuții, salariații păstrează 65–75% din brut, ceea ce reflectă un echilibru rezonabil între taxare și venit disponibil.

Marea Britanie: taxare predictibilă, net avantajos

Pentru majoritatea angajaților britanici, salariul net reprezintă 70–80% din brut, unul dintre cele mai favorabile rapoarte din Europa Occidentală. Sistemul britanic este simplu și transparent, cu praguri clare și predictibilitate fiscală.

Franța: salarii nete bune, dar costuri uriașe pentru angajatori

Astfel, salariul net poate ajunge la 73–78% din brut, dar costul total pentru angajator face din Franța una dintre cele mai scumpe țări pentru angajarea de personal. În schimb, francezii beneficiază de un sistem social generos.

Belgia: lider european la fiscalitate, dar și la protecție socială

• Impozit pe venit: progresiv, până la 50%

• Contribuții sociale: 13.07% pentru angajat, 25% pentru angajator

Salariul net variază între 52–60% din brut, dar în schimb, angajații au acces la servicii publice extinse, de la sănătate la educație și pensii.

Austria: echilibru fiscal, calitate ridicată a vieții

• Impozit progresiv: între 20% și 55%

• Contribuții sociale: 18% pentru angajat, 21% pentru angajator

Salariul net reprezintă între 55–65% din brut, în funcție de venit. Deși fiscalitatea nu este ușoară, Austria oferă servicii publice eficiente, infrastructură modernă și o calitate a vieții ridicată.

Nu doar cât ți se ia, ci și ce primești contează

Deși România pare a fi o țară cu impozite mici, realitatea este că salariatul român rămâne cu o parte modestă din venitul brut, apropiată de cea a angajaților din Germania sau Italia. Diferența majoră apare la nivelul serviciilor publice oferite în schimbul acestor taxe. Sistemele de educație, sănătate și pensii din vestul Europei sunt net superioare, în timp ce în România, eficiența acestor servicii este adesea pusă sub semnul întrebării.

În final, nivelul taxării trebuie evaluat nu doar prin prisma procentelor reținute din salariu, ci și a calității vieții, siguranței sociale și perspectivelor pe termen lung pe care statul le oferă cetățeanului.